Trebuia să apari tu și să-mi tulburi 
viața. Să o cutremuri. Nu credeam în iubire, și îmi era bine așa. În 
necredința mea, în planul meu deja făcut pentru câțiva ani. Nu eram 
fericit, dar nici nefericit. Eram așa, între. Normal. Cam așa cum sunt 
și majoritatea oamenilor. Duceam o existență destul de obișnuită. N-am 
simțit că mi-ar lipsi ceva. Până când…
Până când ai decis să îmi arăți că 
există ceva mai mult. De fapt, nu ai decis, ci așa e felul tău de a fi. 
Mai mult. Prin fiecare gest al tău, fiecare cuvânt, inspirai aromă de 
iubire. Amestecată cu cafea, pentru că ție îți place cafeaua. Ai apărut 
de nicăieri, ca o tornadă pregătită să măture tot ce îi stă în cale. De 
când te-am văzut, ai avut ceva al tău care m-a făcut să-mi doresc să te 
fac să zâmbești. Toată viața. Am crezut doar că sunt atras fizic, de 
asta. De fapt, pe lângă fizic, sufletul tău mă chema să mă învețe că 
există ceva mai mult. A fost o chestiune de timp până când să devin 
dependent de tine și… să simt ceva ce nu am mai simțit niciodată. 
Iubirea. Deci așa se simte. Ciudat, m-am speriat la început, pentru că 
sunt un bărbat obișnuit să dețină controlul, iar iubirea, să fim 
sinceri… te cam face să-ți pierzi mințile.
Nu mai am liniște. Nu mai dorm ca 
înainte. Când plouă, nu mai e doar apă și atât. Sunt picături pe care tu
 le verși… lacrimile tale. Când e frig, mă gândesc dacă te-ai îmbrăcat 
bine. Când văd ciocolată, zâmbesc din senin. Asta-ți place ție să 
mănânci. Aseară am simțit că mă sufoc de dorul tău, așa că te-am sunat 
cu număr ascuns. Copilăresc, știu, dar îmi doream enorm să-ți aud vocea.
 Să aud dacă ești bine.
Mi-ai dat viața pese cap. Dar nu mai 
contează. Am să mă prefac că nu s-a întâmplat. Că nu simt nimic din ceea
 ce simt, și că inima nu strigă numele tău. De ce ai scris despre noi? 
N-ar fi trebuit… face totul prea real. Ceea ce simt. Nu mă mai pot 
minți.  Ba da.
Am să mă trezesc ca până acum, am să fiu
 normal și am să-mi urmez mai departe planul meu pe câțiva ani. Am să 
ignor golul pe care-l simt, pe care tu mi l-ai descoperit, ca mai apoi 
să-l umpli cu tine și… acum să fie iar gol
Într-o altă viață aș fi urcat în mașină,
 aș fi condus până la tine și ți-aș fi spus tot. Dar nu suntem în altă 
viață. Așa că… am să ignor ce simt și-am să adorm. Noapte bună.
 
