Simplu si complicat. Monologul lui “ce” si “cum”

Schimbările bruşte de temperatură pot bulversa pe oricine. Acum mă ia frigul sub privirile tale îngheţate, acum mă sufoc de atâta devotament. Toanele tale se manifestă acut când te temi că ai putea pierde ceva. Poate pe mine. În schimb, te-aş putea asigura de o mie de ori că sunt al tau. Cuvintele tale transmit multă căldură. Bineînţeles, te poţi rătăci într-una din frazele tale zburlii tocmai în mijlocul unei scene romantice, într-o noapte cu lună plină.
Exact când mă las purtat pe aripile unui vis trandafiriu, eu ma ofer sa-ti recit poezia ta preferată. Eu suspin, mă las uşor pe umărul tău şi închid ochii. Apoi tu vei spune ceva de genul “Am pierdut o batistuţă…”, ceea ce mă va smulge instantaneu din vraja momentului, dar luna aia plină poate avea influenţe bizare asupra ta.
N-are rost să ne ascundem după degete: n-o să te las niciodată să mă întreci la gătit. În schimb, te voi lăsa să mă înveţi cum să fac tort de bezea. O să am grijă să te răsfăţ foarte mult, la fel cum probabil obişnuia şi mama ta să facă. Dacă mă agit în preajma ta, dacă te surprind cu prăjituri de casă cu ciocolată şi te voi asculta atunci când vei avea o problemă, o sa fii tare dulce şi afectuoasa.
Nu o să recunoşti niciodată, dar ador să fii alintata şi îngrijita, însă există anumite trăsături care vor compensa aceste lucruri. În primul rând, poţi să fii şi tu un bucătar bunicel. Aşa că voi aştepta să mă surprinzi într-o seară cu o cină romantică. Între timp, o să mă ocup de lumini şi decor.
Când mă vei invita la tine acasă să cinăm împreună, asta poate fi ceva destul de serios. Dacă îmi vei spune să urc la tine pentru a-mi arăta colecţia de discuri, probabil nu va fi doar un text, ci chiar intenţia ta. Oricum, voi fi in siguranţă, căci de obicei tu pari a fi un gentleman până în clipa în  care voi înceta să mai fiu o lady. Aşa se făcea pe vremea bunicii tale, iar pentru tine, alea au fost “vremurile bune”.
O să-ţi pun întrebări  despre copilăria ta, amintirile tale etc. Vei fi teribil de încântat căci îţi place să povesteşti. Dacă o să-mi spui că vrei să faci poze nu o să o rup la fugă pe scări. Bănuiesc că e unul din hobby-urile tale. Nu ştiu de ce am impresia că posibil chiar să ai un aparat de fotografiat, asta dacă nu intenţionezi să-ţi cumperi unul pe viitor.
O să mă prefac că nu-ţi observ stările mai proaste de spirit. Dar am să încerc pe cât posibil să te fac să zâmbeşti, să uiţi de necazuri. Acum te las pe tine să-mi spui

•Suflet bun •

Traia odata un copil sarac , intr-un oras modest, care niciodata nu aflase ce este copilaria in adevaratul sens al cuvantului deoarece toata ziua incerca sa isi castige traiul, muncind pe la oameni. Insa intr-o zi , cand se apropia seara si trebuia sa plece acasa , vazu pe jos o bancnota de 50 de lei. Pentru el era o adevarata avere, caci niciodata nu avu acesti bani, si incepu sa topaie de fericire. Ii lua in mana si se gandi ce sa faca cu ei. Cum niciodata nu mancase o inghetata, vroia sa incerce si el pentru prima data.
In drum spre magazin , vazu un copil care se juca cu mingea si dadu in paharele de vanzare ale unei batrane. Atunci ea il chema pe acel copil , ii dadu mingea si incepu sa rada , chiar daca sufletul ei plangea, caci era foarte amarata si nu avea bani nici de mancare.
Copilul cu bancnota de 50 de lei se gandi ca decat sa se rasfete el cu inghetata si dulciuri, mai bine ii da unei batrane care ,saraca, nu are ce manca.
Cand femeia se intoarse cu spatele, baiatul ii lasa repede bancnota pe masa si fugi. Batrana ,cand ii vazu, nu mai putu de fericire, si ii multumi lui Dumnezeu ca va avea de mancare in aceasta saptamana.
Copilul, vazand-o cat este de fercita, se bucura ca reusi pentru prima oara in viata sa faca un om fericit, chiar daca avea in sufletul lui avea si o particica de regrete ca nu reusise sa isi cumpere ce isi dorea.
Aceasta fapta da dovada ca unii copii saraci au un suflet imens, si oricat de mult ar plange sufletul lor,ei au mereu zambetul pe buze.

Poate, candva…

Inainte sa te cunosc pe tine, pot spune ca nu stiam ce este aceea  „iubire”. Crezusem de mai multe ori ca „sunt indragostit” sau ca „iubesc”, dar odata ce te-am cunoscut mi-am dat seama ca in trecut nimic nu fusese adevarat, totul fusese o joaca, o copilarie. Noaptea, odata ce puneam capul pe perna adormeam brusc; nu aveam nicio grija. Dar, chiar daca lumea mea era stearsa si lipsita de viata eram liber, vesel si fericit.
Apoi, intr-o zi ai aparut. In acea clipa m-am simtit pentru prima data „viu”, am simtit ca traiesc cu adevarat.  In scurt timp am devenit prieteni, am inceput sa tinem unul la celalalt. Eram fericit! Odata ce te cunosteam mai bine incepeam treptat treptat sa te plac. Putin cate putin, apoi din ce in ce mai mult. Totul era frumos, iar astfel niste clipe si niste mici gesturi poate nesemnificative pentru altii, pentru mine au devenit cele mai frumoase amintiri.
Acea „simpatie”, acea „mica atractie” s-a transformat mai apoi in ceva nemaiintalnit, ceva cu totul si cu totul nou. Totul a inceput cu niste usoare furnicaturi in stomac, niste fluturi ce se agitau de fiecare data la vederea ta. Mai apoi eram cuprins de o dorinta, o nevoie arzatoare de a fi mereu in preajma ta, de a vorbi si de a te vedea nonstop.  Te cautam intruna, iar atunci cand nu imi raspundeai sau te comportai ca si cum nu as exista simteam ca lumea se prabuseste asupra mea. Nu mai eram bun de nimic, eram trist si fara viata. Tot atunci au inceput si primele mele nopti nedormite. Oricat de mult incercam sa inchid ochii si sa adorm asa cum faceam odata, in fata ochilor imi aparea imaginea ta, inima incepea sa imi bata haotic si deveneam nelinistit, fara stare.  Atunci am simtit pentru prima data ce este „iubirea”!
Ai fost singura care a reusit sa ma schimbe vreodata, poate fara intentie. Cu ajutorul tau am inceput sa vad totul altfel decat inainte. Am invatat sa dau atentie si sa apreciez multe lucruri marunte pe care pana atunci nici macar nu le obesrvam.  Toate simturile, sentimentele si dorintele erau intensificate.
Mi-am dat seama ca „iubirea” este cel mai de pret lucru, cel mai frumos cadou pe care Dumnezeu il poate oferi. Dar din pacate, nu mult a durat pana cand am descoperit ca totodata, „iubirea” poate deveni cea mai cruda si mai letala arma. Atunci cand mi-am dat seama ca tu nu simti nimic pentru mine am fost cufundat intr-un nesfarsit abis. Totusi nu m-am dat batut din prima, ignoranta ta ma facea sa te iubesc din ce in ce mai mult, sa te doresc  mai mult ca pe orice. Dar, incepusem sa obosesc  incercand si sperand. Ma consumasem usor usor si ajunsesem de nerecunoscut. Am decis ca toate sperantele mele sunt in zadar si am hotarat sa te uit. Sa incerc sa te ocolesc si sa te ignor pana ce voi putea sa te scot complet din inima mea. Din pacate acest lucru a fost imposibil de realizat. Chiar daca o lunga perioada nu mai vorbeam cu tine, sau chiar nu te mai vedeam, o fractiune de secunda era mai mult decat suficient pentru a trezi la viata acele sentimente.
Acum am inceput sa ma impac cu gandul… Totusi acele amintiri, acele clipe, acei fluturasi si acele sentimente au ramas si vor ramane intotdeauna in inima mea. Ai fost si vei ramane pe veci prima mea iubire, iar pentru tine va exista mereu o portita acolo, in sufletul meu. Poate cine stie..