Traia odata un copil sarac , intr-un oras modest, care niciodata nu
aflase ce este copilaria in adevaratul sens al cuvantului deoarece toata
ziua incerca sa isi castige traiul, muncind pe la oameni. Insa intr-o
zi , cand se apropia seara si trebuia sa plece acasa , vazu pe jos o
bancnota de 50 de lei. Pentru el era o adevarata avere, caci niciodata
nu avu acesti bani, si incepu sa topaie de fericire. Ii lua in mana si
se gandi ce sa faca cu ei. Cum niciodata nu mancase o inghetata, vroia
sa incerce si el pentru prima data.
In drum spre magazin , vazu un copil care se juca cu mingea si dadu in
paharele de vanzare ale unei batrane. Atunci ea il chema pe acel copil ,
ii dadu mingea si incepu sa rada , chiar daca sufletul ei plangea, caci
era foarte amarata si nu avea bani nici de mancare.
Copilul cu bancnota de 50 de lei se gandi ca decat sa se rasfete el cu
inghetata si dulciuri, mai bine ii da unei batrane care ,saraca, nu are
ce manca.
Cand femeia se intoarse cu spatele, baiatul ii lasa repede bancnota pe
masa si fugi. Batrana ,cand ii vazu, nu mai putu de fericire, si ii
multumi lui Dumnezeu ca va avea de mancare in aceasta saptamana.
Copilul, vazand-o cat este de fercita, se bucura ca reusi pentru prima
oara in viata sa faca un om fericit, chiar daca avea in sufletul lui
avea si o particica de regrete ca nu reusise sa isi cumpere ce isi
dorea.
Aceasta fapta da dovada ca unii copii saraci au un suflet imens, si
oricat de mult ar plange sufletul lor,ei au mereu zambetul pe buze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu