Copilăria este comoara dăruită de părinţii noştri.Şi, când noi apărem pe lume,părinţii noştri au dobândit o comoară.
Ne naştem copii.Oare, de ce nu rămânem asa?
Cum ar fi lumea să existe numai tineri şi copii.
Sigur lumea ar fi mai bună,ar fi numai zâmbete şi părinţii ar fi mai liniştiţi.
Avem noroc cu părinţii care ne scutesc de griji şi avem într-adevăr  o 
copilărie liniştită.Eu am doar un părinte,pe mama.Dar ea încearcă să  
acopere şi locul tatei.Şi ce mi-ar fi dăruit tata,îmi dăruie mama.Dar,nu
  uită să-mi spună că aceea bucurie e din partea tatei.Am avut noroc că 
 am fost copil atunci când tata a plecat de tot.Am trecut mai uşor peste
  acel moment.Acum sunt un copil mai mare şi îmi este foarte greu uneori
  fără el.
Dacă tata ar fi rămas veşnic copil,azi ar fi trăit. Se spune că dacă  
păstrezi copilăria cu tine.nu vei îmbătrâni niciodată.Nu mă pot gândi la
  nicio lipsă aşa de puternică  din copilăre ca nevoia unui tată  
protector.
Copilul e ca o floare gingaşă şi la fiecare petală căzută,el creşte  
încă un an.Mă bucur că pot alerga,că pot zâmbi.că pot vorbi.astea sunt  
culorile  petalei copilăriei mele.
Nu există zile din copilăria mea pe care să nu le fi trăit din  
plin.,zile de care să nu mă bucur aşa ca orice copil.Zâmbetele şi notele
  bune pe care le iau sunt şuvoiul de fericire şi linişte prin care mama
  îşi potoleşte setea după atâta muncă dintr-o zi.Noi,copiii,suntem  
refugiul ei.
Cât ne va lipsi copilăria?Cât ne va lipsi zâmbetul feţei zilnic?Câte  
zile vom uita să zâmbim,să nu fim stresaţi?Cât ne va lipsi joaca,timpul 
 liber?
Mă uit la fraţii mei mai mici şi uneori îi invidiez că se joacă mai mult
  ca mine.Atunci mă uit la mama şi cred că în adâncul sufletului ei s-ar
  juca şi ea.Şi,atunci se apropie de cel  mic,pune mâna pe maşină şi se 
 preface că e poliţist,că e şofer,că e altcineva.Cineva,fără griji,adică
  un copil.
Se apropie sărbătorile şi uliţa va fi a copilăriei,plină de copii  care 
vor umbla la colindat.Indifrent de ce anotimp este,voi mereu un  copil 
şi eu şi ceilalţi de pe uliţa coplăriei.
Noi,copiii,înflorim pământul cu zâmbetul curat,cu taina visului.Noi  
aducem bucurii şi prin zâmbetele şi inocenţa noastră putem clădi o lume a
  păcii 
 
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu