Zece zile pe aripi de înger la Săvineşti

Parohia "Sfinţii Voievozi" - Săvineşti din Protopopiatul Roznov, judeţul Neamţ, a organizat şi găzduit timp de zece zile Tabăra de creaţie "Aripi de înger". Peste 250 de copii şi tineri au beneficiat de activităţile taberei gratuite, oferite prin amabilitatea
preotului paroh Petru Munteanu şi a partenerilor şi sponsorilor.

Prima zi a taberei de creaţie "Aripi de înger", luni, 17 august 2015, a fost plină de emoţie şi bucurie, atât pentru participanţi, cât şi pentru cei implicaţi în coordonarea activităţilor. Copiii s-au acomodat cu spaţiile unde urmau să se intâlnească, atât pentru a învăţa lucruri noi, cât şi pentru a se recrea. Începând cu cea de-a doua zi, marţi, 18 august 2015, participanţii au intrat deja în programul stabilit de organizatori, în cele trei grupe de vârstă: piticoţi, juniori şi seniori. Ei au avut diferite locaţii unde s-au întâlnit, activităţile în aer liber neputând fi desfăşurate din cauza ploii. Ziua de miercuri, 19 august 2015, a fost dedicată prevenirii consumului de droguri şi alte substanţe, activitatea fiind coordonată de Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog al judeţului Neamţ. În aceeaşi zi, am ajuns la Şcoala "Nicu Albu" din Piatra Neamţ, unde activităţile grupei "Piticot" s-au desfăşurat în bune condiţii. Aceasta deoarece echipa minunată de voluntari s-au preocupat în permanenţă de prichindeii aflaţi în tabără. Soarele a încercat să-şi facă loc printre nori în ziua de 20 august 2015, când trei mijloace de transport i-au dus pe copii în pelerinaj la mănăstirile din jurul oraşului Târgu Neamţ şi la obiectivele turistice. În aceeaşi zi, s-au desfăşurat activităţile cu caracter preventiv organizate de Compartimentul de analiză și prevenire a criminalității Neamţ. Chiar dacă cei mai mulţi au fost plecaţi în excursie, voluntarii rămaşi la Săvineşti au continuat pregătirea activităţilor pentru zilele următoare. Copiii din Tabăra ”Aripi de Înger”, au mers vineri, 21 august 2015, în vizită la muzeele din Piatra Neamț. O zi mai târziu, a avut loc un itinerariu pentru membrii Platformei Unioniste Acțiunea 2012, reuniţi în cadrul Școlii de vară ”Primul pas unionist”. Duminică, 23 august 2015, tinerii de pe ambele maluri ale Prutului s-au întâlnit cu enoriaşii Parohiei "Sfinţii Voievozi" - Săvineşti, pentru a împărtăşi impresii de la Podul de Flori din 1990 şi din 2015, dar şi pentru a aborda subiectul unirii celor două teritorii despărţite abuziv. Pe 24 august 2015, tinerii Şcolii de vară "Primul pas unionist" s-au întâlnit cu reprezentanţii judeţului Neamţ (Consiliul Judeţean Neamţ şi Prefectura Neamţ). Penultima zi a taberei, marţi, 25 august, a fost intensă în activităţi, deoarece copiii au trebuit să termine lucrările din cadrul atelierelor de creaţie şi repetiţiile pentru festivitatea din ultima zi a taberei gratuite. Ziua de miercuri, 26 august, a fost pusă sub semnul sărbătorii, deoarece, în apropierea Centrului social-educativ „Popasul iubirii milostive“ – Săvineşti a fost organizat un eveniment festiv, prilejuit de încheierea ediţiei jubiliare a taberei. S-au transmis gânduri de recunoştinţă şi de apreciare faţă de toţi cei implicaţi, şi s-au oferit numeroase premii şi daruri. Ediţia din 2016 îi aşteaptă cu multe surprize pe copiii şi tinerii care se vor înscrie, mai ales că locaţiile desfăşurării taberei vor fi multiple, iar activităţile îi vor antrena mai mult pe fraţii din Basarabia.

Şcoala de vară „Primul pas unionist“

Tineri de pe ambele maluri ale Prutului au participat, în perioada 21-26 august 2015, la Şcoala de vară „Primul pas unionist“, găzduită de Parohia  „Sfintii Voievozi“ Săvineşti din Protopopiatul Roznov, judetul Neamţ. Aceasta s-a adresat membrilor şi simpatizanţilor Platformei Unioniste Acţiunea 2012 cu vârsta cuprinsă între 16-26 de ani de pe teritoriul ambelor state româneşti, care îşi doresc să activeze în cadrul organizaţiei în următorul an.
Platforma Unionistă Acţiunea 2012, în colaborare cu Parohia „Sfinţii Voievozi“ - Săvineşti, a desfăşurat timp de câteva zile o serie de activităţi în cadrul Şcolii de vară „Primul pas unionist“. Au participat tineri, atât din România, cât şi din Basarabia, care au început să se implice în acţiunile pentru unire. Aceştia au avut posibilitatea de a-şi însuşi noţiunile elementare de istorie care să-i facă să fie eficienţi în a promova utilitatea unirii celor două state. „Majoritatea tinerilor din Basarabia sunt veniţi pentru prima dată în România. Mulţumim comunităţii din Săvineşti şi părintelui Petru Munteanu pentru că au oferit posibilitatea fraţilor de peste Prut de a vedea frumuseţile din judeţul Neamţ. Tinerii basarabeni abia acum descoperă ce înseamnă să fii român, iar cei de aici află ce probleme întâmpină fraţii noştri doar pentru faptul că sunt români şi că îşi doresc să fie împreună cu ţara. Tinerii din ambele state au posibilitatea de a intra în contact cu identitatea naţională şi cu valorile spirituale şi culturale ale neamului nostru“, a precizat preşedintele Platformei Unioniste Acţiunea 2012, George Simion. Programul şcolii de vară a cuprins cursuri de istorie susţinute de dascăli din Basarabia, care le-au vorbit despre momente importante din istoria neamului românesc. „Profesorii au amintit de lupta legată de unire, care a fost ascunsă în ultimii ani, fiind considerată o temă marginală. Acum, subiectul unirii dintre România şi Basarabia se află pe agenda publică, discutându-se despre viitorul proiect de ţară. Sperăm ca odată ajunşi la casele lor, tinerii să valorifice cunoştinţele acumulate. Ne dorim să avem nuclee unioniste în cât mai multe locuri din România. Fiecare dintre noi trebuie să-şi asume mesajul că Basarabia e România şi că unirea face puterea“, a adăugat George Simion.

Vis și visare.

Un vis manifestă o înlănțuire de imagini care apar în mintea omului în timpul somnului.Visarea este un fenomen subconștient care generează emoții și senzații. Lumea din vis conține de cele mai multe ori elemente culese din memorie. Pune într-o altă formă amintirile, le combină uneori ciudat, alteori cât se poate de normal. Cele mai interesante visuri sunt însă cele imposibil de reprodus în viața reală. Oamenii pot zbura în vis, pot reveni la viață chiar dacă au murit sau pot avea puteri pe care nimeni nu le deține.
Prin visare, omul comunică într-un mod încifrat cu sinele.  Este foarte posibil ca în vis să ne apară evenimente aparent științifico-fantastice, însă lumea visului este simbolică și nimic din viața reală nu poate fi aplicat în vis. Interpretarea visului poate fi cel mult o chestiune statistică, dar niciodată ceva de tip cauză-efect. Nu există o listă cu obiecte sau întâmplări visate care au corespondent în viața reală. Dacă visezi x nu înseamnă că y, atâta vreme cât visul este ceva subconștient. Decriptarea visului nu există, este o simplă metodă prin care oamenii exploatează alți oameni prea curioși sau naivi.
Visăm de multe ori locuri și fețe necunoscute. Este însă imposibil să ne imaginăm un loc sau un chip pe care nu l-am văzut niciodată. Am făcut în trecut acest exercițiu de imaginație. Necunoscuții care apar în vis pot fi oameni lângă care am stat în metrou sau rude ale vecinilor din copilărie. Necunoscuții din vis sunt chipuri pe care mintea le-a reținut subconștient. La fel se întâmplă și cu locurile aparent necunoscute. Lumea visului le scoate din sertarul cu amintiri fără ca noi să ne dăm seama de asta. Tărâmul fantastic peste care am trecut în zbor visând, poate fi peisajul pe care l-am văzut pe motocicletă în prima noastră călătorie la munte.
Deși visarea este subconștientă, sunetele din realitate sunt uneori încorporate în vis. Sunetul drujbei care taie pomii din fața blocului poate deveni în vis motocicleta care te depășește. Melodia de la televizor este muzica din mașina pe care o conduci, iar dialogul gunoierilor este dezbaterea pe care necunoscuții din vis o au. Le fel se întâmplă și cu nevoile fiziologice. Dacă în realitate ți-e frig, în lumea visului te vei îmbrăca. Și te vei îmbrăca. Și te vei îmbrăca până în momentul în care te vei trezi și vei trage cearșaful pe tine. Fenomenul se numește Încorporare Onirică.
Un alt aspect interesant este faptul că atunci când visăm dispare timpul. Trecutul și viitorul vin în același plan și poți călători foarte rapid oriunde vrei. În lumea visului dispar toate barierele pe care le construiește cu migală conștientul. Deși cunoaștem faptul că nu putem călători în timp, visarea depășește limitele conștiinței. Se mai spune că lumile științifico-fantastice din vis ar fi universuri paralele la care avem acces doar subconștient. Vibrând la frecvențe diferite, aceste universuri paralele pot fi vizitate din când în când, în funcție de emoțiile și de trăirile pe care le experimentăm în viața reală.

Sunt decis să realizez ceva în viaţă ca să fiu demn de tine.

Cuvinte pe care le spune un bărbat adevărat unei femei pe care o iubeşte, şi o vede prin ochii unui îndrăgostit.

Pentru că atunci când iubeşti, îl vezi pe celălalt aşa cum nu-l vede nimeni. Îi vezi calităţile prin lupă, dublate, şi defectele minuscule, ca de pe alt continent.

Pentru că atunci când alegi cu inima, aceasta mereu o să-ţi spună că ea merită cea mai bună variantă a ta.

Pentru că tu, ca bărbat, nu o să îi ceri ei să devină mai puţin ca să nu te simţi inferior, ci o să devii tu mai mult ca să o poţi face mândră de tine.

Pentru că ştii că ea oricum n-o să-ţi ceară nimic altceva decât pe tine, tocmai de aceea decizi să-i oferi totul.

Pentru că de câte ori o să o priveşti, o să-ţi dai seama că scoate la suprafaţă, din interiorul tău, lucruri frumoase pe care le credeai dispărute.

Pentru că ea, dacă te iubeşte cu adevărat, nu o să-ţi dea niciodată de înţeles că nu eşti demn de ea. Dar, prin tot ceea ce este şi va fi, mereu vei şti că ai lângă tine o femeie care merită mult.

Pentru că ea, când o să audă că-i spui asemenea cuvinte, o să plângă de fericire. O să se simtă iubită, specială, altfel…

Pentru că tu, când vei lupta şi o vei avea pe ea în gând ca motivaţie, vei câştiga negreşit. Iubirea mereu câştigă mai devreme sau mai târziu.

Pentru că iubirea mereu o să-ţi şoptească că ai lângă tine un om deosebit, special, altfel. Dacă nu vei simţi asta, atunci nu e iubire.

Cred că te voi iubi multă, multă vreme de acum încolo.

Ai avut vreodată senzaţia că ai ratat şansa vieţii tale? Că ai văzut trenul trecând prin faţa ochilor tăi, la un milimetru de tine, retezându-ţi respiraţia şi aşa agitat?  Şi că-n urma ei nu a mai rămas decât un curent de aer puternic şi rece, care a făcut sufletul să ţi se cutremure?

Trenul meu este ea. A trecut prin viaţa mea cu-o viteză care-a clătinat tot. Gândurile mele, credinţele mele, presupunerile şi ideile mele. Şi nu cea din urmă, m-a clătinat pe mine. M-a clătinat cu aşa o putere, că m-a desfiinţat bucăţică cu bucăţică şi m-a reinventat în ceva mult mai bun. M-a durut, nu spun că nu m-a durut, ba chiar mai mult ca niciodată. Dar a fost o durere  pe care am suportat-o cu zâmbetul pe buze, ştiind că am lângă mine visul meu.

Nu pot să nu mă întreb dacă asta a fost tot. Dacă viaţa mea a constat în acele momente pe care şi le-ar fi dorit oricine de pe acest pământ. Iar dacă nu, nu-mi pot imagina alte momente care să le întreacă pe cele prin care am trecut. Sau altă persoană. Şi tremur de frica gândului că voi fi şi eu unul din acele persoane care voi trăi alături de cineva, altcineva decât ea, şi mă voi uita mereu spre locul lăsat gol… Mă tem să nu fiu un pasager dintr-o gară pustie, însoţit de persoana înlocuitoare.

I-am lăsat senzaţia de om puternic, ca să poată pleca liniştit. Şi sunt un om puternic. Singura mea slăbiciune este ea. Şi totuşi, trăiesc cu senzaţia că ne sacrificăm unul pentru altul. Ea, că nu vrea să-i car bagajele trecutului. Eu, că nu vreau să sufere. Nu ştie că aş alerga ţopăind cu bagajele ei

în spate. Şi poate tot aşa, nici eu nu ştiu că ar suferi fericita. Pentru mine. Paradoxal, ştiu.
Este seara în care simt gustul plecării grăbite şi inima încă îmi trepidează de la acceleratul de pe loc

Intre iubire si confort

Daca ar fi sa alegi intre bataile inimii rapide sau un puls regulat, dar sigur, ce-ai alege? Cei care-au ales siguranta, spun ca asta e cea mai buna alegere. Insa, cei care au ales cu inima palpitand, au o sclipire in privire, desi de multe ori e udata cu lacrimi.

Pana acum, ti-as fi spus sa alegi adrenalina. Asta si pentru ca sunt un iubitor al senzatiilor tari. A momentelor care-mi fac inima sa tresalte si sa contracte muschii. Si-asa am facut. Am ales fluturii, fara sa fiu dispus sa fac compromisuri. Sa ma multumesc cu o parte din emotie, sau cu jumatate de iubire. Mereu am fost adept al intregului, si-am afirmat ca decat cu cineva care nu-mi face inima sa o ia razna, mai bine deloc.

Pana ultima oara, cand mi-a luat inima razna de tot, si a inceput sa se plimbe de una singura, bezmetica, prin inima altcuiva. Ii placea mai mult acolo, decat la ea acasa. Si-a iesit ciuruita. Matura, imbatranita, fara pic de inocenta rozalie ce altadata o caracteriza. O inima care nu mai putea fi naiva, pentru ca a aflat ce s-a ferit atata timp sa afle: iubirea nu castiga mereu. Uneori pierde.

Si-acum, ma gandesc de doua ori inainte sa raspund. Ce sa alegi? Bataie puternica, sau puls regulat? Poate ca vorbeste oboseala din inima mea, dar acum as fi dispus sa spun ca uneori e bun si pulsul regulat. Ca acea stabilitate, siguranta a omului de langa tine, liniste exterioara si interioara, nu e chiar de lepadat, pentru niste momente de rai al iubirii.

Totusi… cand inchid ochii inca nu ma pot decide daca sunt gata sa renunt la visul meu. La EA. La iubirea care sa-mi faca ochii sa sclipeasca. Dar stiu ca nu mai pot condamna pe cei care aleg varianta mai sigura. Pe cei care aleg confortul sufletesc.

Iubirea care-ti taie rasuflarea nu e pentru toti oamenii. Unii nu pot sa stea un minut fara sa respire. Altii, ca mine, s-au obisnuit cu lipsa de aer.