Unde erai cand totul s-a oprit? Cand totul s-a scufundat intr-o alta  
lume si s-a evaporat spre Rai? Oare era asa perfect totul si a trebuit 
sa  mi-o furi? Sa ma lasi aici singur intr-un coltisor de pe Pamant, cu
  toti acesti pamanteni insuportabili, incompetenti, indiferenti?! 
Tuturor  nu le pasa de faptele lor, nu le pasa ca maine va veni aici 
Heperyon si  ca ne va lua lumina de pe Pamant. Ei imi fac visul meu sa 
pasa inutil,  ei ma fac sa imi fie sila si frica de Terra. Te rog, vin-o
 aici si ia-ma  acolo unde imi e locul, acolo unde exista frica pentru 
ziua de maine,  unde toti sunt constienti de rasponsablitatea lor. Nu e 
locul potrivit  pentru mine, aici, intre muritori, numai vreau sa le 
ascult si lor  visele, sa le vad destinele ruinate, sa fiu prostit pe 
zi ce trece.  Nimeni numai apreciazaarta, toate sunt pe interes. Nimic 
real, totul e  condus de vis ce nu are nici o sansa sa devina realitate.
 Drumuri  gresite, sau abordate gresit ce ajung sa faca catastrofe. Toti
 rad cand  se
uita la o comedie, dar de ce nu toti plang cand se uita in jurul  lor?! 
Si daca tot vorbesti despre “iubire”, fa-o cum trebuie! Si nu  uita 
esecuri, nu uita adevaruri care dor, nu uita ca iubirea nu exista..  E 
doar un sentiment cerut de minte si de corp, ceva ce a ajuns sa ne  
conduca.. Sa facem mari greseli din cauza acestui lucru inexistent, sa  
distrugem copilarii.. Dar de fiecare cand astept cat mai mult acea zi,  
in acele moment abea astept sa se termine mai repede. Visele mele se  
transforma intr-o realitate oribila, guvernata de mizeria muritorilor.  
De o parte e un vis pictat in roz, ar pe de alta parte e un cosmar  
oribil mazgalit cu un gotic negru. O ironie ce ma face din ce in ce mai 
 isteric, ce ma umple cu nebunie.  De ce ai plecat?.. De ce inca mai  
hoinaresti prin mintea mea care este din nou gata sa-ti mai dea o noua  
sansa.. Desi stiu ca ar trebui sa pretuiesc doar ce a fost, eu as fi  
vrut si “va fi”.. Nu ai stiut sa-mi daruiesti speranta de viitor, doar  
mi-ai luat-o
si pe cea a trecutului. Numai pot zambi cand te vad,  numai simt cum 
vantul se strecoara prin parul meu.. Din cate am inteles  sti sa faci 
multe pentru ceea ce vrei, sti sa ma convingi sa mai iti mii  de sanse. 
Ai stiut mereu sa ma trezesti la realitate, desi asta doare,  sa ma 
inveti cum e sa lupti cu adevarat pentru ceea ce vrei. Poate ca pe  tine
 nu te-am vrut atat de mult.. Poate ca varsta face prea mari  diferente,
 dar mereu zic ca m-am saturat si niciodata nu fac nimic  insemnat ca sa
 schimb asta. Dar acum spun ca numai suport, vreau sa arat  cat de mult 
m-am maturizat.. Chestia asta de cand a intrat in viata mea  imi da 
aceleasi rezulatate si multa suferinta. Numai lacrimi aiurea,  numai 
zboruri neinsemnate de pasari calatoare ce ratacesc vazduhul spre  
aievea.. Un vis ce se pierde in spuma amara a oceanului. Un aceleasi  
cosmar umilitor prin care trec zi de zi, noapte de noapte.. Totul ma  
urmareste si in somn, totul imi tulbura gandurile, opiniile, viitorul..
În timpul anului natura se schimbă de la un anotimp la altul. De 
fiecare dată se îmbracă în alte veşminte şi alte miresme, precum o 
prinţesă pretenţioasă.  Cea mai spectaculoasă schimbare este cea dintre 
vară şi toamnă.
Percepem fiecare nuanţă, fiecare foşnet a zonelor de relief.  La 
munte, aerul se răcoreşte sub cerul înnorat, plin de vise. Stâncile 
poartă tot culoarea veşnică a coniferelor iar vietăţile iau exemplul 
veveriţelor şi îşi adună provizii pentru îndelungata iarnă ce vine.
Cu o treaptă mai jos se văd pădurile pline de culorile schimbării: 
cărămizii, roşiatice  şi aurii. Pe jos se aşterne un covor moale, 
foşnitor. Soarele, tremurând, încearcă să mai încălzească pământul în 
ultima zi a anotimpului dedicat acestuia. La câmpie, cerul îmbălsămat de
 razele solare, stă încă mândru.
Toamna, rodul este bogat. Câmpurile forfotesc de oameni care îşi 
adună recolta. În oraşe, străzile sunt presărate cu mii  şi mii de 
frunze arămii, ruginii, vinete care se desprind din arborii uscaţi 
legănându-se.
Toamna îşi joacă rolul, desăvârşit  în fiecare colţ al pământului. Ea
 este regina care decorează pământul şi lasă loc de promisiuni.
 
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu