Daca ar fi sa alegi intre bataile inimii
rapide sau un puls regulat, dar sigur, ce-ai alege? Cei care-au ales
siguranta, spun ca asta e cea mai buna alegere. Insa, cei care au ales
cu inima palpitand, au o sclipire in privire, desi de multe ori e udata
cu lacrimi.
Pana acum, ti-as fi spus sa alegi
adrenalina. Asta si pentru ca sunt un iubitor al senzatiilor tari. A
momentelor care-mi fac inima sa tresalte si sa contracte muschii. Si-asa
am facut. Am ales fluturii, fara sa fiu dispus sa fac compromisuri. Sa
ma multumesc cu o parte din emotie, sau cu jumatate de iubire. Mereu am
fost adept al intregului, si-am afirmat ca decat cu cineva care nu-mi
face inima sa o ia razna, mai bine deloc.
Pana ultima oara, cand mi-a luat inima
razna de tot, si a inceput sa se plimbe de una singura, bezmetica, prin
inima altcuiva. Ii placea mai mult acolo, decat la ea acasa. Si-a iesit
ciuruita. Matura, imbatranita, fara pic de inocenta rozalie ce altadata o
caracteriza. O inima care nu mai putea fi naiva, pentru ca a aflat ce
s-a ferit atata timp sa afle: iubirea nu castiga mereu. Uneori pierde.
Si-acum, ma gandesc de doua ori inainte
sa raspund. Ce sa alegi? Bataie puternica, sau puls regulat? Poate ca
vorbeste oboseala din inima mea, dar acum as fi dispus sa spun ca
uneori e bun si pulsul regulat. Ca acea stabilitate, siguranta a omului
de langa tine, liniste exterioara si interioara, nu e chiar de lepadat,
pentru niste momente de rai al iubirii.
Totusi… cand inchid ochii inca nu ma pot
decide daca sunt gata sa renunt la visul meu. La EA. La iubirea care
sa-mi faca ochii sa sclipeasca. Dar stiu ca nu mai pot condamna pe cei
care aleg varianta mai sigura. Pe cei care aleg confortul sufletesc.
Iubirea care-ti taie rasuflarea nu e
pentru toti oamenii. Unii nu pot sa stea un minut fara sa respire.
Altii, ca mine, s-au obisnuit cu lipsa de aer.
