Toamna, dulce Doamna

Era ultima zi de vara, Ea trebuia sa plece de pe meleagurile noastra. Toamna voia sa vina la noi, dar nu avea floarea clipelor; daca anotimpul respectiv n-o avea nu putea sa vina la noi.
-Zanute, stiti voi cumva la cine se afla floarea clipelor? intreba Toamna.
-Nu, dar o putem intreda pe Vara sau pe tatal tau, batranul Maestrul Ora.
-Mai bine va duceti la tatal nostu, el va va spune precis, stie totul. Poate ca Vara nu ne va spune daca floarea e la ea. Ea da roade, dar nu si surorilor ei, pentru ca orice anotimp are roadele lui. Si floarea clipelor o putem numi pentru ea un rod foare important!
Si Toamna sufla printrun corn la Maestrul Ora.
-Ce este, fica mea draga? intreba Maestrul Ora
-Tu poti vedea cu Ohelarii Vedetot la cine e floarea clipelor?
-Sigur.
-Si… la cine e?
-E la Hotii de Timp!
Toamna s-a dus la capatul taramului Albastru, dincolo de marea jucausa pentru a-i gasi pe Hotii de Timp. Acestia cand au vazut-o au inghetat-o, facund-o stana de piatra.
Aceste lucruri au fost privite de catre Casiopeea, cea mai timida si mai micuta zana a toamnei , deoarece ea a urmarit-o. Hotii de Timp au vrut sa o transforme si pe Casiopeea, dar datorita rapiditatii ei n-au reusit. Casiopeea, cu ajutorul puterii magice de a transforma pe cineva in frunze ruginii de toamna, i-a transformat pe Hoti si le-a luat floarea clipelor. A readus-o pe Toamna in viata, fara a mai fi o stana de piatra si fiica anului cea mai roditoare a putut sa vina la noi.
-Iti voi da o rasplata, cea mai frumoasa… bagheta mea de a controla frunzele, zise toamna
-Toamna dulce, Doamna! Iti multumesc! zise Casiopeea.
Si au urmat trei luni de toamna, mai frumoase ca oricand.