Luna roşie, ca un disc, stă lipită de pânza înserării. Stelele se joacă
de-a ,,v-aţi ascunselea”. Norii dorm nevăzuţi în buzunarul nopţii. Oamenii se odihnesc după o zi de muncă, iar eu stau şi scriu.
O lacrimă de înger se prelinge pe obrazul nopţii...încă una şi încă una... Ce tare plânge! E un plâns tăcut ca să nu-l audă nimeni, să nu se trerzească alţi îngeri. Lumea a încremenit în timp ce lacrimile de înger se preling pe obrazul catifelat şi rece al întunericului. Pare că acum, în taina nopţii, se nasc zânele, fluturii şi spiriduşii. Acum renasc speranţele...Acum renaşte credinţa... Petale trandafirii de lumină stau agăţate de linia orizontului. O mângâiere caldă şi fină deschide geană cu geană, vis cu vis.
Un glas cristalin răsună în albastrul catifelat al zorilor: - Bună-dimineaţa! Este vocea lacrimii de îngeri transformată în picătură de rouă pe petalele trandafirilor din grădina noastră. Pe birou caietul doarme încă, satisfăcut că a transformat lacrimile de îngeri în picături de rouă. Pare că mă îndeamnă prin foile încă nescrise:
,,Hai să visăm şi zi şi noapte, măcar din când în când!...
Hai să visăm că ştergem lacrimi de îngeri!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu